• MEREU LA ÎNĂLȚIME

    Centrul de Perfectionare Vânători de Munte "BUCEGI"

     

     

You are here

AD AUGUSTA PER ANGUSTA
Luni, 03/12/2018

Autor: Slt. Alexandru NEAGU

Pe cărări înguste, către vârf... O deviză greu de înţeles pentru cei ce nu sunt pasionaţi de munte. O deviză ce semnifică anduranţa, devotamentul şi onoarea. O deviză ce reuneşte o elită a Forţelor Terestre, şi anume, vânătorii de munte.
Sunt nou între aceşti coloşi, proaspăt absolvent al Academiei Forţelor Terestre „Nicolae Bălcescu” şi actual cursant al Bazei de Instruire pentru Vânători de Munte „Bucegi”. Abia acum am descoperit semnificaţia acestor cuvinte. Sub stricta îndrumare a domnului locotenent colonel Adrian Florea am învăţat ce reprezintă muntele şi am cucerit câteva vârfuri din Carpaţi. Doar începutul...
Nu pot afirma că a fost uşor. Modulul de Cunoaştere a Munţilor reprezintă unul dintre cele mai dificile module parcurse la cursul de bază. Un modul care reuneşte cunoştinţele acumulate la alpinism cu capacităţile fizice şi anduranţa psihicului. Recunosc că au fost momente frumoase pe munte, momente în care greutatea rucsacului parcă se dubla şi apărea o dorinţă nestăvilită de oprire şi momente în care pshicul părea că pierde lupta pentru cucerirea vârfurilor.
Am început acest modul cu o tură uşoară, până pe Vârful Postăvaru. Un exercițiu de o singură zi, cu vreme frumoasă, efortul de urcare şi de coborâre relativ mic şi fără prea multă greutate în spate. Dar asta a fost doar încălzirea, un fel de acomodare la efort. Următorul marș în mediu montan s-a transformat intr-o adevărată provocarea a Vânatorului de Munte. Călătoria în Munţii Bucegi, primul contact cu escalada pe munte, primul vânt de creastă, prima deplasare şi pe timp de noapte, dar şi prima floare de colţ sau prima capră neagră văzută de aproape. Acest traseu ne-a schimbat, ne-a făcut să ne descoperim limitele şi să le învingem. Urcarea prin Hornul Mare al Mălăeştilor, vântul de pe creastă, priveliştea de lângă Crucea Eroilor, atingerea cotei 2505 metri (Vârful Omu), coborârea de noapte de pe Brâna Caprelor şi cărarea strâmtă de pe traseul Take Ionescu au fost doar câteva puncte din traseul parcurs. Un traseu epuizant, 83 de kilometri în doar trei zile, soarele ascuns în nori şi momente în care frigul şi vântul parcă intrau în oase. Pe lângă toate acestea, Bucegii ne-au călit, ne-au dat dorinţa de mai mult şi ne-au oferit motivul de a ne întoarce într-o altă zi.
Următorul treaseu a fost apogeul din acest modul. Masivul Piatra Craiului, valul de aer polar abătut peste România sau în trei cuvinte vremea vânatorului de munte. Urcarea pe La Lanţuri până pe creastă, schimabrea aproape imediată a vremii şi deplasarea în condiţii de vizibilitate redusă, lapoviţa şi ninsoarea au făcut asest traseu o adevărată provocare. Nu şiu cum să exprim în cuvinte efortul depus de la plecare pană la cabana Curmătura. Felul în care alunecau bocancii pe traseu, prizele de pe stâncă care erau umede, riscul de a rămâne în urmă şi greutatea tot mai accentuată de a face următorul pas a dus limitele fiecăruia dintre noi la un punct de care eu personal nu credeam că sunt capabil. Un traseu dus la extrem, un traseu pentru noi, un traseu pentru vânătorii de munte. nu pot uita momentul în care am ajuns la cabană, privirea obosită dar plină de satisfacţie a colegilor mei şi zâmbetul plin de mândrie al instructorului nostru. Acest traseu a fost ca un examen, un examen care a marcat intrarea noastră în rândurile celor care poartă berete verzi. Efortul susţinut şi dorinţa de a învinge greutăţile traseului ne-au adus la destinaţie.
La ultimul traseu din acest modul am avut rezervat colosul ţării noastre, gigantul Carpaţilor, cota 2544 metri sau Vârful Moldoveanu. Aici vremea a fost a noastră, soarele nu s-a ascuns nici măcar o secundă de noi, a fost traseul de final pentru acest modul. Urcările nu mai păreau grele şi nici coborârile nu mai păreau abrupte. Acest vârf a fost pentru noi. Un cadou de despărţire şi în acelaşi timp un memento pentru a nu părăsi niciodată muntele.
Acum toate greutaţile acestui modul sunt doar amintiri. Tot efortul depus şi toţi fiorii de teamă s-au risipit. După acest modul am rămas cu dragostea de munte şi cu dorinţa şi fiorul următoarei drumeţii. Am învăţat cum se planifică o tură, care sunt materialele necesare din rucsac şi cum trebuie abordat fiecare traseu.
Am rămas cu zâmbetul învingător, urmând deviza; „Pe cărări înguste, către vârf”!